Catalin Onceanu

Ideea a venit simplu… dintr-o discutie pe messenger. De fapt nu e chiar asa simplu… si nu stiu daca as putea spune ca incep cu inceputul. Faceam parte din Clubul Alpin Galati,  de fapt am fost membru fondator al acelei organizatii, printr-o conjunctura… Multe prietenii s-au legat si s-au dezlegat in cadrul acelei organizatii. Nu stiu daca in acest moment mai exista organizatia, nu doar ca denumire. In fine, in cadrul acelei organizatii l-am cunoscut pe Catalin Negoita, tot acolo pe Andrada Cogean si Marian Garba, cu Marian Calestru eram prieteni din alte circumstante. Chiar daca nu mai faceam parte din acea organizatie, am continuat sa iesim cand si cand la munte, ca de fapt acesta era elementul ce ne-a unit prieteniile. Dar din discutia pe messenger a iesit ideea de a fonda o organizatie prin care “sa oficializam” aceasta prietenie si sa ducem mai departe ideea asta si spiritul prieteniei in jurul aceluiasi element : Muntele. Totodata, sa putem promova acest spirit si in randul celorlalti tineri.Cred ca fiecare dintre noi simte ceva in momentul cand isi aminteste intamplari pe munte, simte ceva cand se gandeste ca weekendul viitor va fi din nou pe munte. Eu redevin om, dupa fiecare astfel de moment.

Ne-am adunat 6, ca sa bunem bazele acestui act oficial de fondare a organizatiei REACTIV si ne-am gandit destul de mult asupa acestui lucru, denumirea a fost o alta problema… au fost ceva variante. Dar cred ca propunerea Andradei a primat si s-a numit REACTIV.

Andrada Cogean

Catalin Negoita

Catalin Onceanu

Ionel Isaia

Marian Calestru

Marian Garba. 

De ce REACTIV? Pentru mine e simplu, reveneam in cadrul organizat dupa o perioada de “pribegie”. Pentru altii poate un cuvant ce impulsioneaza, asa cum ar trebui sa simtim cu totii. De fapt aceasta denumire iti da imbold si cam asa am vrut sa fie.In acest moment cred ca am sa ma opresc in a vorbi la plural si am sa ma concentrez pe ceea ce a insemnat si inseamna REACTIV pentru mine ca persoana.

De profesie sunt inginer electromecanic, iar pasiunea pentru mersul pe munte cu rucsacul in spate a inceput undeva de prin liceu, adica de prin clasa a Xa (1997). In acest moment nu sunt pe munte ci pe malul marii, pe malul Marii Negre, pentru ca aici ma tine meseria in acest moment insa azi mi-a venit in minte REACTIV. Am simtit o placere enorma, o speranta ca la ideea in care am pus suflet cativa, au aderat noi prieteni. Imi place sa va spun asa: prieteni. Si sper ca ideea sa mearga mai departe asa cum s-a nascut… Evenimentul din zilele trecute, cand conducerea clubului a fost preluata de noi persoane a generat acest sentiment. Un sentiment placut, pentru ca noi oameni vor duce mai departe ideea si spiritul in care s-a fondat acest club. Si sper ca avantul lor sa aiba mai mult succes.

Cu siguranta le voi fi alaturi, si voi sprijini in limita timpului meu liber, activitatea organizatiei.

… in zare nu se vad, luminitile localitatilor de pe valea Prahovei, asa cum vedeam din fata refugiului Costila, noaptea. Si nici sunetul locomotivei din gara Busteni… se aud auxiliarele navelor acostate in port, pornite pentru a intretine alte mii de luminite…

…si daca cineva are alte ganduri decat spiritul in care a fost creata aceasta organizatie, ar fi bine sa plece capul si sa isi caute alte medii propice dezvoltarii propriilor idei.

         Stiu cu certitudine ca aceasta organizatie nu s-a nascut pentru idei meschine, pentru furtisaguri si mizerii ce nu fac cinste calitatii de om si stiu ca sentimentele fiecaruia dintre noi converg spre natura, munte si respectului fata de acestea. Ca inainte de toate suntem prieteni si tot ceea e intreprindem este in aceasta idee…

sa ne vedem sanatosi pe creste de munte. Acolo devenim mai puri.

This entry was posted on Friday, February 20th, 2009 at 7:58 pm and is filed under daily things. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.