“Mecca”
” And i don’t know how to pray anymore
and in love i don’t know how to hope anymore
and for that love i don’t know how to wait anymore” U2- Miss Sarajevo Sunt de parere ca atunci cand lucrurile scapa de sub control si parca nu-ti mai asculta comanda, ai nevoie de repere, de referinte care sa te readuca la starea de a fi tu insuti. Viata de zi cu zi, inversunata lupta de a exista, ucide cu fiecare clipa care trece ceea ce a mai ramas din propriul EU. Traim prea putine momente in care ne regasim pe noi insine…Murim incet si prea devreme pentru a fi multumiti de ceea ce suntem, cu multe cuvinte nespuse, cu lucruri lasate ne terminate… Intram in cotidian. Welcome my friends… in hell. Uneori ma regasesc in postura de flamand, involburat in agonia de a exista, de a castiga… Destul de rar ma regasesc in postura de fi multumit de ziua care tocmai a trecut de “putinul “pe care altii nici macar nu-l viseaza, insa mie mi se pare ca nu ajunge, de lucruri minunate ce se intampla dar carora omit sa le acord atentia cuvenita si bucuria momentului spontan. Rememorand momente inedite cand hoinaream pe munte cu prietenii, in vrun traseu de drumetie, la cort sau catarand ceva trasee. Seara in jurul unui foc, ce parca avea rolul de a ne curata de mizeriile cotidiene, chicoteam si insiram lungi povesti copilaresti, cantam cantece de munte ori folk. Eram student si abia acum simt gustul placut al acelor vremuri… Precum un vin rosu sec, a carui gust se caleste o data cu trecerea anilor… As fi vrut sa-i pastrez gustul pentru mult timp. Dar nu realizam cum zi de zi devenim mai tulburi, framantati de problemele cotidiene, iar sufletul ni se indeparteaza de “Mecca” mai mult pe zi ce trece. Acum simt nevoia mai puternica de a ma curata de mizeriile cotidiene… Imi pierd valorile si reperele, consum ultima suflare din ceea ce se mai cheama propriul EU. Miroase a prostitutie, ne vindem sufletele pentru mizerie… Iti place cum esti? Te simti multumit de tine insuti? “Mecca” mea are ceva altitudine… O voi regasi… pentru ca ma incapatanez sa cred in continuare ca mai exista oameni de valoare, pentru ca refuz sa ma cufund in mizeria ce ia amploare si devine sensul existential al celor multi. If you want to change something in your real life. Find your “Mecca”. … keep walking. ———————————- “Mecca”- am folosit sintagma ca simbol material al credintei, valoare de referinta existentiala.
and in love i don’t know how to hope anymore
and for that love i don’t know how to wait anymore” U2- Miss Sarajevo Sunt de parere ca atunci cand lucrurile scapa de sub control si parca nu-ti mai asculta comanda, ai nevoie de repere, de referinte care sa te readuca la starea de a fi tu insuti. Viata de zi cu zi, inversunata lupta de a exista, ucide cu fiecare clipa care trece ceea ce a mai ramas din propriul EU. Traim prea putine momente in care ne regasim pe noi insine…Murim incet si prea devreme pentru a fi multumiti de ceea ce suntem, cu multe cuvinte nespuse, cu lucruri lasate ne terminate… Intram in cotidian. Welcome my friends… in hell. Uneori ma regasesc in postura de flamand, involburat in agonia de a exista, de a castiga… Destul de rar ma regasesc in postura de fi multumit de ziua care tocmai a trecut de “putinul “pe care altii nici macar nu-l viseaza, insa mie mi se pare ca nu ajunge, de lucruri minunate ce se intampla dar carora omit sa le acord atentia cuvenita si bucuria momentului spontan. Rememorand momente inedite cand hoinaream pe munte cu prietenii, in vrun traseu de drumetie, la cort sau catarand ceva trasee. Seara in jurul unui foc, ce parca avea rolul de a ne curata de mizeriile cotidiene, chicoteam si insiram lungi povesti copilaresti, cantam cantece de munte ori folk. Eram student si abia acum simt gustul placut al acelor vremuri… Precum un vin rosu sec, a carui gust se caleste o data cu trecerea anilor… As fi vrut sa-i pastrez gustul pentru mult timp. Dar nu realizam cum zi de zi devenim mai tulburi, framantati de problemele cotidiene, iar sufletul ni se indeparteaza de “Mecca” mai mult pe zi ce trece. Acum simt nevoia mai puternica de a ma curata de mizeriile cotidiene… Imi pierd valorile si reperele, consum ultima suflare din ceea ce se mai cheama propriul EU. Miroase a prostitutie, ne vindem sufletele pentru mizerie… Iti place cum esti? Te simti multumit de tine insuti? “Mecca” mea are ceva altitudine… O voi regasi… pentru ca ma incapatanez sa cred in continuare ca mai exista oameni de valoare, pentru ca refuz sa ma cufund in mizeria ce ia amploare si devine sensul existential al celor multi. If you want to change something in your real life. Find your “Mecca”. … keep walking. ———————————- “Mecca”- am folosit sintagma ca simbol material al credintei, valoare de referinta existentiala.