Catalin Onceanu

Motto: “Los discordes en concordia, en paz y amor se juntaron y pueblo de paz fundaron para perpetua memoria”

Cred ca nu sunt singurul care pleaca la drum cu gandul ca La Paz-ul e capitala situata la cea mai mare altitudine. Asta e o certitudine, toti o stiu. Insa Nedumerirea intervine prin faptul ca asezarea e intr-un soi de canion/vale creat/a in trecut de raul Choqueyapu si nicidecum pe un fel de deal/ munte cum ma asteptam. Dupa un drum lung de aproximativ 1500km parcursi din Lima in jurul orei 11.00 am ora locala(in tara -7h) intram in El Alto, periferia din partea de nord a capitalei. Uimit de faptul ca suntem sus in zona de podis la cca. 4000m altitudine, ca totul e caramiziu prafos, arid, ma asteptam sa urcam un munte, pentru a ajunge sus in cea mai de sus capitala a lumii, dar… coboram. In serpentine largi. In zare se zaresc muntii, lantul Cordillera Real, Illampu strajuieste capitala ca un strajer secund(fiind al doile varf din Bolivia). E foarte cald si chiar daca aici e iarna, aflandu-ne in emisfera sudica, temperatura e cu plus multe grade. E ceva interesant o senzatie ciudata: satisfactie combinat cu multa curiozitate… coboram in serpentine largi serpuind spre partea de jos a capitalei, spre zona metropolitana a acestei capitale…

… nu e nimic din satisfactia unei plaje pe malul… nici macar gustul vre unei bauturi pe tejgheaua unui bar select. Nici atmosfera unui club de fite… E altceva. O mare satisfactie personala, care nu poate fi comparata cu nimic, care e greu de descris… La Paz-ul e orasul care te introduce in era conchistadorilor, cu mici intruziuni occidentale… si resturi de cultura Aymara, cu munti inalti impovarati de gheturile vesnice ce contrasteaza ariditatii de la poale…e un loc nou

Plaza Murillo, km 0 al metropolei. Stradute stramte cu sens unic pietruite strajuite de peretii catedralelor catolice. E agitatie multa.

… si noi avem nevoie de o cazare ieftina si buna. Nimic mai potrivit decat Hostal Torino, foarte aproape de Plaza Murillo. Multi straini zumzaie pe strazi, unii incercand prin comportament si port sa se identifice cu localnicii… fortata miscare care iese in evidenta.

N-as putea caracteriza ceva, in putinele zile petrecute in oras, am vazut multe, am umblat pe multe stradute, prin multe zone, am ajuns chiar si la spital. Ma pot lauda cu un local varsat de vant capatat pe perioada sederii :D, mi-am tras si carnet de sanatate bolivian :)… Dar sentimentul placut ce-mi revine in minte ori de cate ori imi aduc aminte de La Paz si Bolivia, sunt dialogurile cu oameni de acolo, sfaturile primite… emanau o “caldura” care nu cred ca era formala, senzatia aia a placerii de a vedea niste locuri frumoase si unice.

nu am cautat curatenia exemplara si educatia facuta cu “legea”, nici nu vroiam sa vad vestitele shopuri occidentale… cautam specificul. Si nici n-am sa ma apuc sa contest ceva.

M-as intoarce din nou acolo, pentru acele dimineti racoroase cand mergeam in piata sa beau suc de pomelo la halba, pentru micurile dejunuri servite la cate un colt de strada… pentru strada Sagarnaga unde erau zeci de mii de magazine cu antichitati/ suveniruri.

… pentru a auzi din nou: Hola amigo… Usted no estas un gringo :))

Melodiile lor specifice nu se aud la fel… cred ca aerul e de vina.